De prea mult timp n-am acasă acces la internet, deci MĂCAR de data asta am o scuză pentru care nu postez. Cum am putut supraviețui atâta timp “fără net”? Tre’ să mulțumesc vitezei cu care se mișcă RDS-ul în remedierea defecțiunilor pentru că în felul ăsta ei mi-a deschis ochii în privința lucrurilor cu adevărat importante în viață. Acum mai trebuie să mi le și arate pe ele, lucrurile fucking importante în viață, dacă tot mi-au deschis ei ochii. Cam asta e senzația, și dammit, e plictisitor al naibii!!!!
Sun la serviciul ăla nenorocit de suport tehnic începând de duminică aproape zilnic, în speranța că îmi poate spune cineva ceva nou, da’ n-am eu norocul ăla. Dau peste indivizi binevoitori și politicoși, dar înduioșător de neinformați. Am trecut prin toate alea cele cinci faze cu ajutorul lor, și postul ăsta e dovada că m-am împăcat cu ideea. Vreau să-mi cer scuze de la săracu’ tech support monkey care a trebuit să ia în barbă faza a doua. Nu era nimic personal, da’ cineva trebuia să-și audă și din alea cu p*la, și el a avut ghinionu’ să răspundă atunci la telefon.
Update (sâmbătă pe la prânz): am aflat în sfârșit ce s-a întâmplat. Mai exact, aproximativ două sute de switchuri s-au ars sâmbăta aia, și a fost nevoie să fie schimbate. De ce nu îi informează și pe eroii necunoscuți care răspund la telefoane?
De asemenea: Am net. Yay!